Interviul video prezintă diferite perspective ale protagoniștilor asupra activității unui grup de lectură, drept o modalitate de a face schimb de idei și gânduri, în special de ordin politic, cu alte persoane, având un text ca bază pentru o discuție constructivă.
Începând cu anul 2011, un grup de persoane din Belgrad, care citeau desinestătător, a început să organizeze grupuri de lectură, deoarece se simțeau destul de singuri și duceau lipsa unui cadru în care să își poată împărtăși cunoștințele sau gândirea. Aceste grupuri de lectură au servit drept cadru de regândire a destrămării Iugoslaviei și a noilor clase care au apărut în noile state constituite după Iugoslavia și a diviziunii de clasă în general, cum s-a manifestat aceasta, în destrămarea Iugoslaviei, apoi în războaie și după războaie, ridicând întrebarea: „A fost mișcarea anti-război o mișcare de clasă?”. Câțiva ani mai târziu, la Iași, un grup de artiști, teoreticieni și istorici se uitau la lucrări de artă și analizau împreună proiecte de artă contemporană care au avut diferite acțiuni în sfera publică. Cele două grupuri s-au reunit pentru prima dată în 2017, în cadrul proiectului Strălucirea și nefericirea claselor de mijloc europene, realizat împreună cu Nebojsa Milikic în contextul Iașiului, unde a apărut o puternică mișcare de dreapta la începutul secolului XX, urmată de pogromul de la Iași din timpul celui de-al Doilea Război Mondial din 1941. Proiectul făcea vizibilă relația dintre ideologia claselor de mijloc europene și legăturile sale istorice cu fascismul.
Grupurile de lectură, cu propria lor metodologie, pot fi instrumente de responsabilizare, care să dea încredere unor oameni care inițial credeau că textele filosofice nu sunt pentru ei, deoarece nu au fost pregătiți pentru asta. Grupul de lectură poate, de asemenea, să creeze un spațiu discursiv în interiorul unui proiect existent, prin formarea conștiinței noastre, care are nevoie de acest tip de du-te-vino între teorie și practică, în special pentru persoanele care nu se află într-un cadru academic. De asemenea, grupurile de lectură ne scot din zona noastră de confort, mai ales atunci când la aceste întâlniri participă persoane variate, provenind din medii și locații diferite, cu o mulțime de moduri de gândire. Spre deosebire de lumea artei contemporane, analizarea textelor împreună cu alți oameni te obligă să-ți ordonezi gândirea pentru a-l înțelege cu adevărat pe celălalt și pentru a te face înțeles sau pentru a construi o înțelegere care să fie cu adevărat împărtășită cu restul participanților.
Din păcate, impactul unei discuții sau chiar al unui grup de lectură este destul de limitat, deoarece presiunea de a reveni la modul dominant de gândire este mult mai intensă. Limitele pe care le au aceste grupuri de lectură sunt, de asemenea, legate de clase, deoarece nu reușesc să pătrundă în clasa muncitoare, în principal din cauza circumstanțelor istorice care i-au exclus pe muncitori din această activitate, ea fiind atribuită intelectualilor (muncă intelectuală care trebuia făcută de intelectuali) și din cauza faptului că poate dura mult timp și uneori chiar ani de zile. Organizațiile mari, cum ar fi sindicatele, nu prea se deschid către activități conceptuale, sau istorice, sau sociologice. Chiar dacă au activități educaționale, acestea se concentrează în principal pe drepturile muncitorilor.
Datorită faptului că grupurile de lectură nu urmăresc obținerea unui produs concret, acestea devin un adevărat loc de educație, de învățare și de creativitate. În cele din urmă, nu este atât de important ce, ci cum citim și cum textele alese ne ajută să înțelegem anumite concepte legate de societate și de noi ca și comunitate. Pe lângă cunoștințele acumulate din text, la fel de importante sunt și relațiile sociale care se creează în cadrul grupului. În acest sens, cu cât mai mult încurajăm participarea muncitorilor, cu atât mai mult aceștia vor găsi timp pentru a face această participare și a contribui la corpul societății, inclusiv la grupurile de lectură.
Vladimir Us